Nu am plecat, nu am plecat de tot,
Cât de
curând mă voi întoarce-n țară,
Vai, Dragostea
aceea cum s-o scot
Din
gânduri și din inimă afară?
Mă simt
ca un izvor lângă fântână,
Oricâte
bogății sunt pe pământ
Duminică
și peste săptămână
N-am
liniște și-odihnă în cuvânt!
Alții pot
în voie să-și petreacă,
Să uite
limba-n care s-au născut,
Nu e
nimic ce vine să nu treacă,
Ce-i
prezentul fără de trecut?
Aud mereu
ca zumzetul de-albine
Căutându-și
matca de la stup:
„E-acolo
Patria unde ți-e bine!”
Gura
lumii cum pot s-o astup?
Nici Dragostea
aceea să o scot
Din versurile
mele, nu mă lasă,
Nu am
plecat, nu am plecat de tot,
Cât de
curând mă voi întoarce-Acasă...
Kuppenheim,
Baden-Württemberg
Sâmbătă, 25 Mai 2024
N-am spus eu că Munții sunt ai mei,
Munții plini de patimi și durere?
ANI dragă, tu degeaba vrei,
Nu-i am în...„declarația de-avere!”
Eu știu ce vreau să afle curioșii,
Impozit au plătit pe ei destul
Părinții mei, bunicii și strămoșii,
De-abuzurile vremii sunt sătul!
Și Râul Arieș, așa să știți,
Cu prundul aurit și cu sudoare,
Din inventarul meu să nu-l clintiți,
De la aval și până la izvoare!
Mai am și niște Doine fără leac,
Un Dor înalt ce nu-l mai pot ajunge,
N-am fost și nu mă știu copil sărac
Și lacrimi am destule să pot plânge...
Zadarnică e pohta unor monștri,
Ce tot mai des îi dau ocol târziu,
N-am spus eu că Munții sunt ai noștri
Lăsați prin Testament din tată-n fiu?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu