Duminică,
3 Mai 2020
Mamă, crește iarbă pe
mormânt,
Dar „domnilor”
de-afară nu le pasă,
Aș vrea să vin,
neputincios cum sunt,
De sub porunca vremii,
nemiloasă!
Iartă-mă, atunci când
ți-am promis
Nu știam ce clipe voi
străbate,
Și cimitirul astăzi e
închis,
Nici clopotul acolo nu mai
bate...
Mi-e inima de-amărăciune
plină,
Se strică parcă sarea
din cuvânt,
Doar morții „speciali”
mai pot să vină,
Să intre și ei grabnic
în pământ;
Bisericile le-au supus
tăcerii,
Parcă-L aud pe Dumnezeu
cum bate
Precum în Dimineața
Învierii:
„Deschideți, boieri,
porțile-ncuiate!”
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu