Luni,
18 Mai 2020
Sună telefonul, nimeni nu
răspunde
Și așa de-a valma
trupurile zac,
Moartea nemiloasă grabnic
îi ascunde,
Cum ascund țăranii
boabele în sac...
Mă cutremur, Doamne, simt
că mă scufund
În această Mare oarbă
de cuvinte,
Mișună flămânde
hidrele pe prund,
Tu întinde-mi mâna, mâna
Ta, Părinte!
Sufletul mă doare,
sângerând prin spini,
Tot mai greu mi-e lutul și
nu știu să-nnot,
Decât între valuri,
pradă la rechini,
Tu mai bine ia-mă de
aici, de tot!
........................................................
În întreg poemul nu îl
mai pot spune,
Mâna se-nfioară, ca un
cântec frânt
Sună telefonul, cât o să
mai sune?
Liniștea se-așterne
oarbă pe mormânt...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu