Duminică,
31 Mai 2020
Nu
sunt Adam, dar scriu și eu
Cuvinte
care-mi vin anume,
Mi-a
spus odată Dumnezeu,
„La
toate să le dai un nume!”
„Atunci”
eu stăpâneam, știu bine.
Pământul
care mi-a fost dat,
Adam
din mine, ce rușine!
De
darul sfânt s-a lepădat;
Azi
parcă nici să-ntreb nu pot
Unde-i
făptura lui curată?
I
s-a schimonosit de tot
Asemănarea
de-altădată...
Adeseori
aud și-acum
Cu
sufletul cuprins de foame,
Bezmetic
alergând pe drum,
Din
ceruri: „Unde
ești, Adame?”
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu