Iubito, parcă am orbit de-o vreme...

13 Mai 2020

Iubito, parcă am orbit de-o vreme,

Atâtea frumuseți nu le vedem,

La dragostea-mpreună să ne cheme

Și sufletul și brațele se tem...

Am și uitat îmbrățișarea ce-i,

Sărutul nu mai vrea să ne unească

Și totuși temătoare știu că vrei

Cuvântul dintre noi să se-mplinească;

Crede-mă și mie ce dor mi-i!

Să alungăm această clipă cruntă,

E primăvară, tulburați salcâmii

Cu toată floarea-s gata pentru nuntă!

Mă uit în ochii tăi, să nu te miri,

Acolo, încă, e lumina vie,

În noaptea asta vreau să mă inspiri,

Să simți aceeași mână cum te scrie!

Până se face ziuă cu răbdare

Să te compun de sus și până jos,

Poemul meu în sinea lui nu doare

Și nici în sinea omului frumos...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov