Scrisoare de la Annamaria...

4 Mai 2020

Bu-nicule, îți scriu acum scrisoare

Și te întreb ce faci și cum te simți

Pe lumea asta, tot mai trecătoare,

Mai plină de tăceri și suferinți?

Aș vrea să vin adeseori acasă,

Acolo-n Țara cu-amintiri în Dor,

„Distanța socială” nu mă lasă,

Nu mă lasă parcă nici să zbor

Și-aripile de-o vreme sunt prea scurte,

Cum nu mi-au fost vreodată în lumină!

Mă plimb și eu acum aici prin curte,

Aș vrea să zburd și-acolo prin grădină,

Dar mi se spune, că ești prea bătrân

Și nu ai voie să te joci cu mine,

Să port cireșe proaspete la sân

Și totuși vreau să știu că tu ești bine!

Tu nu ai somn, Bu-nicule, nu vine,

Pe unde-o fi umblând hai-hui nu știu,

Să te-odihnești așa cum se cuvine,

Afară bate vântul și-i târziu,

Doar gândurile, herghelii flămânde

Se-aud cum dau năvală peste tot,

Din calea lor n-ai unde te ascunde

Și singură să le-mblânzesc nu pot!

Din Poezia cu miros de tei

Primește-mi dar Iubirea mea profundă,

Ci lasă-te cuprins de vraja ei,

În casa ta și-n suflet să-ți pătrundă

Și „pandemila ” asta o să treacă,

Așa cum trece negura pe vale

Să mă ascund și eu atunci oleacă

În adevărul Poeziei tale...

Nicolae Nicoară-Horia