Scrie-mă...

25 Mai 2020

Scrie-mă! Se-aude cum suspină

Aerul flămând din jurul meu,

Mi se umple gândul de lumină

Și așa se-ntâmplă mai mereu,

Când deodată, la un semn divin

Și-Auzul mi se umple de cuvinte,

Nu mă întreba de unde vin,

Ci lasă-mă să mi te scriu cuminte

De-acum, până la ultimul oftat,

Așa precum te-am scris de-atâtea ori,

De când întreg cuvântul mi-a fost dat

Și parcă simt cum mă cuprind fiori

Ca pe-un zidar ce-și împlinește munca,

Cupola înspre ziuă când ți-o pun-

Scrie-mă! Ce sfântă e porunca

La care cu credință mă supun!

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov